CLASA DE ELEVI CA GRUP SOCIAL

In fixarea scopurilor si desfasurarea efectiva a procesului instructiv-educativ nu pot fi ignorate influentele de natura sociala care, în cele din urma, se dovedesc a fi determinante. Elevul îsi desfasoara activitatea si se manifesta într-un grup stabil -clasa- asadar într-un context social, unde îsi însuseste valori, clisee comportamentale, îsi formeaza convingeri prin imitatie sau preluare constienta. El se identifica cu grupul în care se integreaza, preluând normele, valorile si scopurile acestuia, care îi mijlocesc relatiile cu ceilalti în cadrul activitatii comune. Prestatiile fiecaruia se desfasoara în fata grupului, trezind reactii de aprobare sau critice, pretuirea sau sanctiunea din partea colegilor, ceea ce joaca un rol deosebit de important în selectarea propriilor tipare de comportament si în formarea imaginii de sine. Grupul asigura sistemul de referinta pentru membrii sai (Ion Radu. 1994). Tocmai de aceea, cunoasterea constructiei sociale a claselor de elevi, a interactiunilor ce se stabilesc între membrii unor astfel de grupuri sociale este esentiala în asigurarea reusitei activitatii didactice. Nu de putine ori profesorul se preocupa cu precadere de individ si acorda putina atentie grupului din care acesta face parte, influentei pe care o exercita asupra fiecaruia din membrii sai. Studiile întreprinse de cercetatori din domeniul sociologiei, sociometriei, psihologiei sociale atrag atentia însa asupra importantei aspectelor si caracteristicilor activitatii de grup, relevând impactul pe care îl au asupra formarii personalitatii membrilor constituenti. în absenta cunoasterii comportamentului de grup al clasei, privita ca un tot unitar, cu problematica si personalitatea sa proprie, nu se poate realiza o eficienta crescuta în activitatea scolara.

Clasa de elevi se constituie ca grup social formal, creat în mod artificial functie de anumite criterii, unde se stabilesc o serie de relatii între membrii componenti, cu consecinte în desfasurarea procesului instructiv-educativ. în interiorul grupului de elevi pot fi deosebite mai multe tipuri de relatii. James S. Coleman distinge relatii de comunicare, afective si de dominare-conducere. Jean Piaget le clasifica si el în trei categorii: intelectuale, afective si morale. Pe de alta parte, putem deosebi în cadrul grupului relatii formale, reglementate oficial si relatii informale, care nu sunt reglementate oficial, ci apar în mod spontan, ca urmare a proceselor de interactiune (Ioan Radu, 1994). Ca orice grup. clasa de elevi prezinta o organizare dinamica cu o structura specifica, în cadrul careia membrii componenti ocupa fiecare o anumita pozitie, are un status al sau plasat pe o anumita treapta a unei ierarhii de status-uri, care imprima clasei o configuratie specifica. Stuctura este rezultatul relatiilor ce se stabilesc între indivizi. Putem deosebi o structura formala si una informala a grupului. Cea formala reprezinta organizarea ierarhica si functionala a acestuia si se instituie ca urmare a investirii oficiale a indivizilor cu anumite roluri, pe când cea informala se instituie fara ca interactiunea dintre indivizi sa fie impusa si reglementata oficia!, ci ca rezultat spontan al relatiilor intersubiective de natura afectiva, reflectând modul de distribuire a simpatiei si antipatiei, atractia si conflictele, reprezentarile despre ceilalti si despe propria pozitie în cadrul grupului. Pe lânga cei integrati clasei pot exista indivizi care manifesta comportamente deviante, opozanti, marginalizati. Pot apare chiar grupe ce manifesta tendinte de diferentiere si delimitare, mai putin integrate, opunându-se unor sarcini sau norme generale impuse întregului grup. Numai atragerea si integrarea tuturor în viata si activitatea grupului asigura coeziunea acestuia. Cunoasterea aspectelor legate de structura dinamica a grupului de elevi, modul de manifestare a autoritatii de catre liderii formali sau informali, influentele dintre membrii si efectele acestora asupra coeziunii grupului, a comportamentului sau final este hotarâtoare în procesul instructiv-educativ. Obtinerea de rezultate bune este conditionata nu numai de factori de natura psihologica, ci si sociala, unele probleme, cum ar fi conducerea, controlul, disciplina clasei gasindu-si rezolvarea mai degraba prin cunoasterea si stapânirea fenomenelor de natura sociala si aplicarea metodelor de grup. Socializarea realizata în clasa de elevi constituie o sursa de activare si conduce la atingerea unor performante superioare. Profesorul poate interveni permanent asupra instituirii si evolutiei relatiilor dintre elevi, în sensul întaririi coeziunii, cu efecte pozitive asupra fiecaruia. Importanta organizarii clasei de elevi justifica deplasarea preocuparilor de la instructia si educatia centrata pe individ, la instructia si educatia centrata pe grup, deoarece personalitatea este un produs al contactului si comunicarii sociale.

în cadrul clasei se produc schimburi de mesaje de la un elev la altul, se impun norme privitoare la activitatea si preocuparilor lor comune, se stabilesc relatii functionale si afectiv-emotionale în raport cu natura sarcinii de îndeplinit. Ca urmare a interactiunilor se formeaza cu timpul anumite modele de comunicare, se creeaza situatii dintre cele mai diverse: competitive, aversive sau imitative. în functie de tipul relatiilor stabilite ne putem da seama daca grupul este constituit dupa criterii afective, preferentiale, daca în interiorul lui exista un climat calm de simpatie reciproca între membrii sau, dimpotriva, exista relatii conflic-tuale, tensionate. în grupurile unde predomina primul tip de relatii (de colaborare, cu caracter mobilizator) rezultatele sunt superioare fata de cele în care predomina relatiile conflictuale. Cunoasterea acestora faciliteaza procesul dirijarii, prin masuri adecvate, a influentei educative.

Fenomenul relational care caracterizeaza realitatea sociala a grupului clasa de elevi se rasfrânge asupra fiecarui membru, determinându-i performantele, comportamentul, judecatile si opiniile. Cunoasterea, comunicarea, intimitatea dintre indivizi favorizeaza stabilirea unor interactiuni care pot amplifica, prin cooperare, forta lor creativa, le poate modifica viata afectiva si atitudinile. Relatiile interpersonale dintre elevi au o influenta directa asupra formarii si dezvoltarii personalitatii fiecaruia:

"Procesele de influenta sociala pot fi definite în acceptiunea lor cea mai specifica drept cele care coordoneaza modificarile perceptiilor, judecatilor, opiniilor, atitudinilor sau comportamentelor unui individ, datorita cunoasterii perceptiilor, judecatilor, opiniilor, etc. altor indivizi" Willem Doise: L'explication en psychologie sociale, P.U.F., Paris, 1982, p. 187.Elevii lucreaza împreuna în timpul rezolvarii sarcinilor, schimba între ei impresii si opinii, dau dovada de anumite trasaturi de caracter. Orice tip de raport interindividual are, în cele din urma, un puternic efect educativ.

Activitatea în grup faciliteaza efectuarea sarcinii, deoarece în cadrul grupului se vehiculeaza si se pune în valoare o cantitate de informatii mai mare decât cea a oricaruia dintre membrii sai. O serie de autori, precum Doise, Mugny, Perret-Clermont au subliniat rolul pozitiv al interactiunii sociale în dezvoltarea unor operatii cognitive individuale. In dezvoltarea abilitatilor si competentelor cognitive ale unui individ intervin factori ce tin de caracteristicile sale bio-pshice, dar si de conditiile sociale, fapt pentru care este necesara integrarea conditionarilor sociale în studiul inteligentei si al dezvoltarii sale. Achizitiile individuale tin de dinamici colective si de forme relationale pe care acestea le presupun (Jean-Marc Monteil, 1997).

Clasa de elevi este locul unde se realizeaza afirmarea de sine, antagonismele, rivalitatea, competitia si cooperarea. Performantele în realizarea unei sarcini sunt mai stimulate de cooperare, decât de competitie, sustine Monteil invocând cercetarile lui Workie, Brown si Abrams. în timp ce competitia conduce adeseori la antagonisme, ostilitati, reprezentari negative ale celuilalt, cooperarea are un efect pozitiv în ce priveste unele dimensiuni ale comportamentului: stategiile de rationament, motivatia, perceptia celuilalt, etc.

Activitatile care presupun un efort comun pentru rezolvarea unor probleme de interes general, reusesc sa reduca antagonismele, rivalitatea, actele ostile si agresive, contribuind la stabilirea unui climat de întelegere în interiorul grupului. Schimbul de idei are un efect stimulativ, favorizând realizarea unor performante superioare în rezolvarea problemelor, caci grupul dispune, în principiu, de un repertoriu mult mai variat de solutii, decât unul sau altul dintre membrii sai. S-a constatat, în urma cercetarilor întreprinse, ca procentul de raspunsuri corecte este mai ridicat în cadrul muncii de echipa, decât în cazul celei individuale (Ioan Radu).

Surprinderea si relevarea particularitatilor structurale, punerea în evidenta a fenomenelor sociale ce au loc în grupul clasa de elevi ajuta la descoperirea unor modalitati rationale de interventie, îndreptata spre optimizarea relatiilor interpersonale si constituirea unui climat psihosocial favorabil bunei desfasurari a activitatii didactice. Dinamizarea si multiplicarea relatiilor interpersonale pozitive, conceperea si organizarea unor activitati care sa intensifice participarea elevilor la declansarea unor astfel de relatii cu colegii, contribuie la eficientizarea procesului instructiv-educativ. Nu se pot obtine rezultate superioare în afara antrenarii nemijlocite a elevilor în stabilirea de relatii cu ceilalti. De aceea, a preda înseamna si a actiona asupra conduitelor sociale ale elevilor, dupa cum afirma Monteil, dar acest lucru nu este posibil în lipsa unor repere pe care doar abordarea sociologica a grupului de elevi ni le ofera.